De-a lungul timpului, romanii nu au pierdut numai cincizeci de ani, perioada in care au trebuit sa faca fata "rigorilor" comunismului, ci si-au pierdut si multe din caracteristicile care ii faceau sa se numeasca romani. Fata de perioada interbelica, Romania anilor '90, precum si Romania anului 2000 este undeva mult in urma, avand de recuperat o distanta apreciabila. Schimbarile (negative) au avut loc in special la nivel de mentalitate, cei cincizeci de ani de comunism punandu-si amprenta in mod considerabil. Nu se stie de ce, dupa 1989 nu s-a dorit revenirea la normalitate, cautandu-se in permanenta un cadru cat mai ciudat, care sa lase loc tuturor posibilitatilor. Vina o poarta aici, in principal, ineficacitatea transferului de putere care a avut loc in lunile decembrie 1989 - ianuarie 1990, cand Puterea a fost transferata de la ei, tot la ei. Marturii in acest sens sunt destule, iar acest pseudo-transfer a avut repercusiuni in dezvoltarea economica a Romaniei. Fara nici o indoiala, s-a inceput prost si s-a continuat la fel de prost, iar explicatia pare a consta in faptul ca nu exista nici un interes pentru eficacitate. Iar aceasta pentru ca se mostenise ceva, iar acel ceva trebuia ori pus de-o parte (lucru care, de altfel, s-a si intamplat), ori transformat potrivit noului curs al vremurilor.
Interesant este modul in care a luat nastere Agentia Nationala de Privatizare (transformata, ulterior, in Fondul Proprietatii de Stat), alcatuita la vremea infiintarii, in marea ei majoritate, din fosti angajati ai CSP. Desi au dat un examen, fostii cesepisti isi cunosteau foarte bine "poezia", invatata la indicatiile primite de la persoane "binevoitoare", inca dinaintea desfasurarii examenului.
In aceste conditii, nu se puteau emite deloc pretentii ca reforma economica din Romania sa devina ceva palpabil, sa se simta cat de cat o evolutie. Metoda adoptata
