Beverly Hills (orele 13.00, duminica, PRO TV), deliciul de acum citiva ani al liceenilor, merge mai departe (decit ar fi trebuit) cu o fidelitate canina fata de schema pe care a brodat de la bun inceput. Si care nu e cine stie ce complicata: personajele sint prinse in diverse relatii de cuplu care incep, par a se fortifica prin bine si prin rau, se termina; in plus, aceleasi personaje mai au parte si de citeva probleme profesionale si familiale, a caror gravitate afectata ar reclama o alta solutie decit cea gratios-dulceaga practicata in serial. Repetitia inseamna pentru Beverly Hills izbavirea. Dupa un parcurs afectiv, jalonat de multi/multe parteneri/partenere, desfasurat pe multe episoade, cei din binecunoscuta gasca se intorc la primele iubiri: Dylan, bogat si rebel ca intotdeauna, incearca din rasputeri (pretinzind ca, de fapt, nu) sa o recistige pe aproape maritata cu altul Kelly; iar Donna face fete-fete cind il vede pe cindva prietenul ei David cu o noua iubita. Pina si Steve, ajuns om cu sotie si copil, se ilustreaza prin aceleasi incurcaturi iresponsabile pe care le producea si pe vremea cind era pustan. O aura de artificialitate care treneaza peste eroi si intimplarile lor, un ritm general care a imprumutat mult din viteza melcului si o oboseala tot mai vadita in infatisarea si prestatia actorilor fac, la ora actuala, din Beverly Hills un serial nici macar relaxant. Anost ar fi cuvintul potrivit pentru a-l caracteriza, caci singurul lucru nou pe care l-am detectat pina acum in el este site-ul de pe internet pe care Donna vrea sa il infiinteze pentru magazinul ei.

Conectarea la contemporaneitate si caracteristicile ei au un rol mult mai important in Hercule (orele 15.30, simbata, PRO TV). Serialul devine din ce in ce mai simpatic de cind ispravile oficiale ale eroului au cam fost epuizate, el fiind pus in situatii familiare noua. Ca un autentic