Alegerile de duminica au bulversat tabloul politic romanesc intr-o maniera dramatica. Revoltat de o situatie economica si sociala deteriorata substantial in ultimii patru ani, mai curind de absenta reformelor decit ca o consecinta a lor, dezgustat de politicianismul obtuz al partidelor la putere, instigat la revolta de o retorica apocaliptica si asaltat de un mesianism primitiv, electoratul roman fie a ignorat alegerile, fie s-a aruncat cu o cucernicie medievala in bratele proorocilor salvarii. Ce a rezultat din primul tur de scrutin poate fi rezumat in citeva cuvinte: fostii comunisti, mai mult sau mai putin reformati, au preluat controlul puterii, iar fostii comunisti metamorfozati in ultranationalisti au preluat controlul opozitiei.

Sint, insa, o multime de nuante care trebuie examinate. Nuantele ating miezul problemei. La prezidentiale, Ion Iliescu si C.V. Tudor se vor confrunta in turul al doilea. Ii despart, potrivit sondajelor realizate la iesirea din centrele de vot, vreo zece procente (mai putin chiar, potrivit primelor rezultate partiale efective). Liderul PDSR, a carui performanta la urne a fost mai slaba decit a partidului sau, are nevoie absoluta de aliati si de voturile date unora din candidatii care au iesit din cursa, daca e sa evite vreo surpriza ce-ar putea rezulta din fenomenul bulgarelui de zapada ce pare sa-l fi propulsat pe Tudor in primul tur. Nu poate fi luata ca o certitudine victoria lui Ion Iliescu in al doilea tur. Absenteismul va fi cu siguranta mai pronuntat in 10 decembrie decit a fost in 26 noiembrie. Nu numai pentru ca asa se intimpla intotdeauna, ci si deoarece nucleele dure ale mai multor partide nu se vor putea decide sub nici un motiv sa puna stampila in dreptul numelui lui Iliescu. Acesti alegatori vor sta mai curind acasa. Altii, insa, vor urma indemnul liderilor de partid si al candidatilor iesiti din cursa. Este d