De fiecare data cind sint alegeri intr-o tara, diplomatii straini care muncesc in acel stat isi formeaza o parere despre sensul si semninficatiile rezultatelor votului. Opiniile lor, insotite adesea de recomandari, ajung sub ochii celor care iau decizia in tarile pe care le reprezinta. Pe baza acestor informatii, marile cancelarii isi creioneaza liniile directoare despre politica pe care o vor adopta fata de tara in care au fost alegeri. Din data de 27 noiembrie 2000, SUA, Marea Britanie, Franta, Germania, dar si Ungaria, Rusia sau China stiu deja cum vor trata cu Romania. Reprezentantii Romaniei in marile capitale ale lumii vor trebui sa explice celor care iau deciziile care ne privesc in aceste state de ce s-a votat cum s-a votat in tara. Ce au scris diplomatii occidentali de la Bucuresti nu e prea greu de imaginat. Exemplele din istoria recenta ne arata ca, in toate cazurile, occidentalii, mai ales cei specializati in anumite directii, sint prizonierii unor clisee. Bune sau rele, este clar ca opiniile lor se modifica mult prea greu pentru a ne putea consola ca intr-un an, ceea ce este foarte mult, in ritmul in care se iau deciziile, parerile lor se vor schimba. Din pacate pentru noi, anul 2001 nu este unul oarecare pentru Romania. Peste o luna si jumatate, Romania va fi presedinte al OSCE. Anul 2001 este crucial pentru perspectiva extinderii NATO: Romania va trebuie sa aiba argumentele cu care sa convinga doua treimi din Senatul SUA ca trebuie sa voteze in favoarea extinderii Aliantei, extindere care sa cuprinda si Romania. Nu in ultimul rind, anul care vine este in mod grav important pentru viitorul relatiei cu UE. Atitudinea Celor 15 fata de Romania, materializata in scoaterea noastra de pe "lista neagra" a vizelor, va depinde intr-o masura covirsitoare de "culoarea" guvernului de la Bucuresti. Sa nu uitam tratamentul la care UE a supus Austria cind partidul lui