CDR si-a dat obstescul sfarsit. De fapt, nu atat Conventia Democrata cat Partidul National Taranesc Crestin Democrat. Seniorul Corneliu Coposu are toate motivele sa se rasuceasca in mormant. Dupa patru ani de guvernare, un presedinte, doi sau trei prim-ministri si o multime de alte ratari in lant, taranistii au cazut de pe scena politica romaneasca, frangandu-si gatul. Promisiunile din toamna lui 1996 au ramas doar in stadiul de declaratie. In realitate, PNTCD nu a realizat nimic, in afara, bineinteles, de prabusirea economiei nationale si falimentarea intreprinderilor, de generalizarea coruptiei si distrugerea autoritatii statului etc.
Cu patru ani in urma, taranistii promiteau, cu glasul galgaind de o dulce sinceritate, ca "Noi vom fi cei care ne vom sacrifica si o vom duce greu, in timp ce voi o veti din duce din ce in ce mai bine".
Asa a fost: noi am dus-o extraordinar de greu, in timp ce ei au dus-o din ce in ce mai bine. Eliminarea taranistilor din jocul politic este si un semnal de alarma pentru celelalte formatiuni politice. Cu cat promiti mai mult, cu atat esti in mai mare pericol de a fi sanctionat extrem de dur de electorat. Aviz pedeseristilor si peremistilor!
Dupa faza penibila de la Bucuresti, cand, la conferinta de presa anuntata la sediul de campanie al PNTCD, s-au prezentat doar ziaristii, membrii de frunte ai filialei iesene a partidului lui Diaconescu au inceput sa se ascunda la randu-le. Au si de ce: scazand din penibilul 5% obtinut de CDR-2000 cele patru procente aduse de Uniunea Fortelor de Dreapta, taranistilor le revine o "felie" de voturi chiar mai mica decat in anul 1990. Nu este de mirare ca, de la Bucuresti, s-a anuntat ca toti membrii Biroului National de Conducere al PNTCD au demisionat in bloc. In perspectiva, se asteapta convocarea Congresului Extraordinar al partidului. Pana atunci, Partidul National Taranesc
