Daca l-ar accepta pe Vadim, Europa ar legitima orice regim sau partid extremist care ar avea pretentii pe viitor de a veni la putere, oriunde pe continent, din Portugalia pina in Bulgaria sau Ucraina Cea mai mare greseala pe care putem sa o facem in asteptarea si pregatirea celui de-al doilea tur al alegerilor prezidentiale este sa banalizam reactia Occidentului fata de eventualitatea in care Vadim Tudor devine presedinte al Romaniei. Sursa banalizarii este simpla repetare, fara a scoate bine in evidenta motivele de adincime care determina reactiile Europei fata de regimurile extremiste, a faptului ca Vadim presedinte inseamna "indepartarea sau chiar anularea sanselor de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana si NATO", "izolarea Romaniei in plan politic si diplomatic", si altele asemenea. Aceste adevaruri, mentinute intr-un limbaj vag, de tip diplomatic, risca sa expuna in ochii unei bune parti a publicului romanesc reactiile previzibile ale UE sau ale membrilor NATO la cistigarea alegerilor de catre Vadim ca pe niste mofturi supuse modei prezentului in relatiile internationale: democratie, respectarea drepturilor omului, relatii de buna vecinatate, s.a.m.d. Mofturi peste care, bineinteles, la urma urmei, se poate si trece. Or, lucrurile nu stau nici pe departe asa. Ceea ce trebuie noi sa intelegem cu adevarat pe 10 decembrie este ca Occidentul si-ar ameninta principiile cele mai intime, temelia pe care pacea postbelica si integrarea europeana s-au bazat, daca ar accepta in mijlocul sau (in sens politic) o republica semi-prezidentiala cu un presedinte cu apucaturi fasciste, extremist-nationaliste, rasiste, anti-semite, anti-maghiare, dictatoriale. Reactia Uniunii Europene si a Americii fata de un Vadim presedinte va fi perfect asimilabila unui reflex conditionat de aparare, reflex care nu poate fi temperat cu bunavointa politica si nici pe departe nu poate fi conf