S-a vorbit multa vreme despre complexele „provinciei“ fata de capitala, uitindu-se ca, uneori, provincia nu este intotdeauna o zona geografica, ci o stare de spirit. Discutia este poate mai actuala decit oricind, mai ales in aceste momente, cind riscam sa fim aruncati intr-o perpetua provincie uitata a Europei. Livius Ciocarlie face o cruda analiza a conditiei intelectualului roman, care pare ca se confrunta cu esecurile demersurilor sale de a actiona asupra culturii politice.
Cu toate acestea, solutia nu este, potrivit lui Livius Ciocarlie, retragerea in cultura: „Nu cred ca retragindu-te in biblioteca poti sa ramii intelectual. Problema care se pune este de a gasi mijloace potrivite. Intelectualul nu este facut sa determine schimbari in lumea din jurul lui, este facut sa le problematizeze, sa gindeasca asupra lor, sa le intoarca si pe fata si pe dos“. In acest spatiu de reflectie, o maturizare si o profesionalizare a intelectualului va trebui, la un moment dat, sa se produca. Altfel, riscam sa raminem intr-un nou punct zero, mai lipsit de orizonturi decit cel din 1990 si fara putinta de intoarcere…
Sint timisorean, dar sufletul meu e undeva pe la Mehadia
Domnule Livius Ciocarlie, ati schimbat nu de mult Timisoara pe Bucuresti. Care este experienta unei asemenea mutari?
Mi se pare ca este ceva suspect cu Bucurestiul de vreme ce intrebarea aceasta mi se pune atit de frecvent, ca si cind a veni incoace ar fi un fapt temerar, o aventura de explorator. La inceput vorbeam cu oroare despre murdaria si comportamentul oamenilor, acum am inceput sa nu le mai observ. M-am mai obisnuit o data cu Bucurestiul, pe vremea cit am fost student. Arata cu totul altfel, nu numai in rau ci si in bine. Sper sa ma obisnuiesc si acum si chiar am senzatia ca am inceput.
Cit despre experienta in sine de a te muta, la o virsta cind n
