Gogosi zburatoare si sandwich-uri rizarete, plete umflate de vint si buze pline si senzuale, prajituri cit casa si cascade de lapte si brinza, boabe de struguri si cutii cu tartine, pudrate cu zahar si stropite cu ciocolata, tot ce-ti poate dori inima si lasa gura apa gasesti aici – in cele sapte tablouri ale lui Jeff Koons, comandate de Deutsche Guggenheim din Berlin si grupate sub titlul elocvent Easyfun – Ethereal. Tablourile continua un ciclu inceput in 1999 si au fost realizate prin recombinarea pe computer a unor fotografii decupate din reviste comerciale; imaginile au fost apoi rescalate la dimensiuni foarte mari si reproduse in tehnica traditionala a picturii in ulei si in stilul realismului fotografic. Impresia finala este hiperreala, dar nu in genul suprarealismului interbelic, incarcat de dorinte grele si de un libido descarcat impotriva cenzurii supraeului, ci, in acest suprarealism al fast-food-ului, dorinta se exprima libera, usoara si cu candoarea copilariei: „Maninca-ma!“ si „Bea-ma!“.

Modelul cel mai potrivit ar fi de altfel tocmai Alice in Tara Minunilor, daca nu s-ar amesteca aici si vadite conotatii sexuale.

Jeff Koons este cunoscut drept un copil teribil al artei contemporane si un rasfatat al mass-media, atit prin casatoria sa, prolifica deopotriva biologic si artistic cu nu mai putin celebra Cicciolina, cit si prin apropierea, daca nu scandaloasa cel putin incomoda, dintre arta si kitsch. Cunoscutul sau Puppie, un catelus de doua ori mai mare decit un elefant este o sculptura aproape vie, acoperita de flori de diferite culori; achizitionarea lui de Muzeul Guggenheim din Bilbao a fost celebrata drept un considerabil succes. La rindul sau, Berlinul este mindru de a fi plasat in Piata Marlene Dietrich din noul centru comercial de la Potsdamer Platz, printre zgirie-nori cu magazine, birouri si cinematografe, floarea lui Koons al