A doua editie a expozitiei de sculptura Accente (manifestare patronata de Uniunea Artistilor Plastici si sponsorizata de Fundatia ContraProContra) impune recunoasterea nu doar a trei promotii de absolventi ai Academiei de Arta bucurestene, 1997-1998-1999, ci a unei generatii, a fundamentelor unei „noi agore“ asa cum o intuieste criticul de arta Aurelia Mocanu in introducerea catalogului.
Sculptorii invitati mizeaza mai putin pe efemeritate si indeterminare – colonii ale artelor contemporane definite de Arthur C. Danto prin sintagma arti della disturbazione. Accentele sint mai degraba cele ale unei „poezii concrete“ al carei motto l-am putea deslusi in cuvintele lui Charles Ray: „in cazul sculpturii contemporane, chiar daca nu este deloc dificil sa ghicesti armatura si felul in care a fost construita, exista mister“. Caci tinerii artisti din selectia de fata (identitati usor recognoscibile de publicul bucurestean, parte dintre ei deja prezenti in taberele nationale de sculptura sau la manifestarile internationale) nu vizeaza socul vizual si capcanele ideatice, adeseori atit de vulnerabile. Parfumul, „misterul“ este cel al dialogului cu materia, cu forma vie, cu materialele cele mai variate, cu fostii profesori sau cu sine insusi. Este cel al autopozitionarii mature, al revizionarii generatiilor anterioare de sculptura romaneasca, al lecturii atente a fenomenelor artistice actuale, al reinterpretarii, al citatului clasic sau medieval.
Fascinatia figurii (figura-sonet, atemporala, hieratica – Ionel Istoc, Mara Valceanu, Catalin Udrea, Alexandru Papuc; portretul – Ioan Ladea; figura ironico-tragica – Paul Deheleanu; disparitia figurii sau doar „Human being“ – Marius Leonte) si a expresivitatii detaliului, a fragmentului (Elena Dumitrescu) constituie unul dintre accentele coagulatorii ale acestei grupari de sculptori. Insolitul fenomenului expoz
