Pentru Adrian Nastase, realesul presedinte al Romaniei e un vehicul si un balast politic in acelasi timp. Ca proaspat prim-mimistru, Nastase va trebui sa aleaga Adrian Nastase e un politician redutabil. Timpul, cei 11 ani de activitate politica la nivel inalt, l-a validat. Ministru de Externe in primul guvern legitimat prin alegeri dupa caderea regimului comunist, presedinte al Camerei Deputatilor intre 1992 si 1996, prim-vicepresedinte al principalului partid de opozitie in urmatorii patru ani, acum prim-ministru al noii puteri, Adrian Nastase a dovedit ca poseda o competenta rara printre politicienii romani. Aceea de a fi consecvent si oportunist in acelasi timp. Unii spun ca in politica doar prostii sint consecventi. Altii cred ca oportunismul e absolut condamnabil. Desi nu stirneste pasiuni, Adrian Nastase e apreciat sau cel putin acceptat si de unii si de ceilalti. Nu exista o reteta a succesului in politica. Istoria insa ne ofera un indiciu. Un politician de succes e un politician care stie sa gestioneze tradarea. In 1992, cind Petre Roman punea la cale despartirea oficiala de Ion Iliescu, Adrian Nastase, asa cum avea sa recunoasca public dupa citiva ani, s-a trezit in fata unei decizii majore pentru destinul sau politic. Ideologic, dar si din punctul de vedere al solidaritatii care tine de apartenenta la o anumita generatie, echipa lui Roman parea a fi o alegere mai buna. L-a ales pe Ion Iliescu si a cistigat. Partidul infiintat de acesta, FDSN, devenit apoi PDSR, avea sa cistige alegerile. Adrian Nastase a intuit cistigatorul si a jucat de partea acestuia. Cine a tradat? Petre Roman ar spune ca Adrian Nastase. Nastase poate sustine ca e vorba de Petre Roman, din moment ce electoratul a ales partidul lui Ion Iliescu. Adrian Nastase n-a fost nici oportunist, nici consecvent. Sau si una si alta. Ca politician insa a stiut sa gestioneze ideea de tradare. Iar de a