Anica Ene, bunica handbalistei Simona Gogirla, isi aminteste cu drag primii pasi in viata ai renumitei sportive Pentru zeci de mii de vrinceni, numele Simonei Gogirla nu mai reprezinta, de citeva zile, o enigma. Cea mai buna handbalista a "nationalei" de senioare la Campionatul European, desfasurat recent la Bucuresti, s-a nascut si a trait la Sihlea, in casa bunicilor sai. Acestia au fost cei care au crescut-o si care i-au purtat de grija, pina cind Simona a hotarit sa ia drumul handbalului de performanta. Anica Ene, bunica sportivei, isi aminteste cu placere de momentele in care Monica, cum ii place sa-i spuna, era mereu alaturi de ea. "Mi-a cerut-o Georgescu (antrenorul vedetei care a promovat-o in handbalul de mare performanta - n.r.) si i-am dat-o", cam asa incepe sa depene amintirile "mamaita", bunica Simonei. O dusese sa faca scoala la oras, vorba aceea, ca "la sat e greu. O vreme a stat la internat. Ii duceam mereu mincare de acasa si stiu ca-i legam borcanele cu sarmale de arcurile patului, ca sa nu-i mai fure nimeni", povesteste femeia, cu ochii incalziti de lumina aducerilor aminte. Simona, de fapt Monica - dupa cum ii place "mamaitei" s-o alinte - a fost mereu un copil cuminte. Nici ca iesea vreodata din vorba bunicilor: doi oameni simpli, cu frica lui Dumnezeu, care i-au fost de fapt si mama si tata. Cine stie, poate ca acolo, in curtea casutei lor din Sihlea sau pe maidanul de linga ograda si-a initiat Simona nimicitoarele aruncari la poarta. Pe atunci insa, nimic nu lasa sa se intrevada faptul ca, peste ani, fentele sale vor ridica pulsul spectatorilor pina la pragul infarctului. "Ii spun mereu sa nu isi faca griji" Simona a crescut ca un copil absolut obisnuit. Poate ca uneori s-a intrebat de ce tatal ei, care locuieste peste drum de bunici, nu vrea sa-i stie soarta. Si poate ca nu de putine ori i-a dus dorul celei care a adus-o pe lume. Oricum, preze