Dupa zece ani de inconsecventa a guvernarii, de cedari si aminari repetate, de coruptie si de lipsa de profesionalism, romanii vor un Guvern credibil, hotarit, care sa asigure cresterea economica, urmata de ridicarea nivelului de trai. Primul guvern de dupa Revolutie a avut initial un prim-ministru, Petre Roman si un ministru al Apararii, generalul Nicolae Militaru, numiti in data de 26 decembrie 1989, cind inca in Bucuresti si in alte orase din tara se mai tragea. Apoi, prin decrete ale noii puteri instalate, Guvernul provizoriu a fost completat, pina la jumatatea lunii ianuarie 1990, cu ministri proveniti din rindul unor intelectuali disidenti sau dintre functionari din esaloanele doi si trei ale fostei puteri comuniste, care erau familiarizati cu domeniile pe care le conduceau. Este de remarcat nominalizarea multor militari in Guvernul provizoriu, care isi datorau prezenta faptului ca Armata era considerata in primele zile ale democratiei ca fiind singura institutie functionala si stabila, care putea sa ofere siguranta noii puteri, autointitulata "emanatie" a Revolutiei. Actele Guvernului provizoriu au fost si ele provizorii, iar Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala (CPUN), nascut in urma unei manifestatii a partidelor istorice in 28 ianuarie 1990, a fost mai mult un for de dezbatere televizata a situatiei tarii dupa comunism, decit un Parlament care sa discute hotaririle Guvernului. Cea mai importanta lege a Guvernului provizoriu a fost Legea 15/1990‚ prin care unitatile economice s-au organizat sub forma de regii autonome sau societati comerciale. Ulterior, multi analisti au apreciat ca, de fapt, aceasta lege a trecut intreaga economie in proprietatea statului, fiind o nationalizare, insa guvernantii de atunci au explicat ca nu a existat o alta metoda de a demara reforma economica. Pe baza acestei legi, regiile autonome au inceput sa functioneze in ramurile