"Romanii trebuie sa se roage pentru pacea tarii. si sa respecte munca si cinstea".
La 79 de ani, Luchiana Fat are mintea ca briciul si vorbele ca un rau de argint. Tot ce spune e simplu si adevarat. Cuvintele ei, cantate si leganate ca-n Maramures, sunt la fel de vechi precum lumea si tot atat de intelepte. Pentru o minte incalcita, de orasean, claritatea judecatilor ei taranesti este naucitoare, pare desprinsa din alta lume, de undeva din eternitate, acolo unde principiile vietii si legile fericirii sunt imuabile: cinste, munca, omenie, credinta in Dumnezeu.
Frumoasa ca o zi de duminica, cu ochii ei curati si albastri, cu aburul parului alb scapat de sub naframa neagra, de vaduva, Luchiana ar trebui adusa in fata tarii asa cum sta - pe lavita de lemn din bucatarie, pentru a tine o lectie de indreptare nationala: Munciti! Respectati-va! Nu va indepartati nici o clipa de Dumnezeu!
In ce-o priveste pe ea, impacata cu ceea ce Domnul i-a randuit dupa o viata traita in credinta si cinste, asteapta cu liniste si nadejde venirea mileniului viitor.
"Sa te rogi cat poti, da" cu inima buna"
- Peste putine zile intram intr-un nou an, intr-un nou mileniu. Ce credeti ca ar trebui sa aiba oamenii in vedere, ce ar trebui sa respecte mai mult pentru ca vremurile care vin sa aduca mai multa pace si intelegere pe pamant?
- In primul rand, omul trebuie sa se roage lui Dumnezau, ca nu-i nimica pa lumea asta fara Dumnezau. Sa te rogi cat poti, da" cu inima buna si sa-i multamesti lui Dumnezau pantru zua care trece. Tat ce este pa lume sa roaga lui Dumnezau: crengile copacilor cand sa apleaca, sa inchina Lui, coconul cand planje in leagan, tat lui Dumnezau sa roaga, pestii marilor se-aduna mai multi si sa roaga, boul cand sa culca face cruce cu piciorul pa pamant. Numa" omu" uita sa sa roage si-si mana intruna prostiile lui.Omu" poate pan l