Braila a trecut in mileniul trei sub semnul triumfului de lumini si culoare. Mii de castele fosforescente s-au inaltat in bolta cerului si au batut gongul dintre ani Ora 23.45. Esplanada Brailei se scalda intr-o mare de oameni. Alaturi de primar, in fata Palatului Administrativ, brailenii cinstesc o cupa de vin. Pe gratis si fara masura, vinul curge in pocale. Primarul face cinste. Sute de suflete asista la curgerea secundelor spre marea clipa. Timpul se prelinge, parca, printre siluetele brailenilor iesiti in strada sa traiasca la rece ultimele zvicniri ale anului 2000, sa intimpine cu "hohote" de sampanie noul mileniu. E zarva si lumina. Braila se scalda in braduti colorati. Zeci de pocnitori se descatuseaza in aer, sirenele urla a sfirsit de lume si-un bulgare de soare tisneste spre cer. Aninat undeva, de convexul intunericului, minutul marii treceri pare a-si pregati o intrare triumfala spre oras: e 12 noaptea! Stelute si flori colorate zvicnesc din turnul Primariei si umplu cerul de lumini. Sampanii bubuie in aer si lumea pare la final. Cu zgomot surd si tiriit de foc, tot cerul e un imens fund de ochi in care se impreuneaza lumina. Retina e atit de mica si fiecare simte ca bolta este esentialul a tot si a toate. E pumnul acela de flacari multicolore azvirlit ca din capatul orizontului spre pamint. In limbi rosii, albastre, verzi, argintii, artificiile isi fac de cap. Si... Doamne... E mileniul trei. Orasul devine, dintr-odata, mut. Doar luminile serpuiesc pe cer si timpul pare sa fi stat in loc. In acest gol, culoarea-i singura certitudine. De aiurea, o voce striga ca "E Hollywood". Tacerea se lasa...ascultata si apoi mii de voci o sparg cu "La multi ani!". Pe cer, lumina inca face poezie. E un sfert peste ceasul "0" si gura stelelor pare a se deschide si mai larg, intr-o salbatica incercare de a inghiti orasul, cu formele lui patratoase. Din turnul stirb tisne