sub luna năvalnică
cîinii de sanie sub prelate negre
tălpile lui cuviincioase în această lume modernă
cu gnomii şi circarii călcînd prin praful de colofoniu
cum se cerne zăpada în globul de sticlă
cum păianjănul urcă
pe spatele unui tablou cu păr blond cu gura strîmbă
el vine de cîte ori vrea
intră ca un ogar în vizuina dihorului
perdeaua se dă la o parte
primitor şi dulce dezveliş al nopţii
cînd mîngîi în somn sulul de papirus
de fapt ce iubesc eu mai mult
sexul băiatului adormit între sînii doicii
sau acest lac îngheţat pe care scriu
cu patinele de la cinsprezece ani
trei nopţi la rînd am visat
lăptarul venea la poartă măgăruşul făcea i-ha i-ha
auzeam de departe "sesam deschide-te"
ceaţa dimineţii se desfăcea ca picioarele unei femei străine
dacă aş avea un palton lung negru pe corp
aş arăta mai slabă vorbesc cu mine în oglindă
şi deodată iau creta şi centimetru şi-mi ajustez trupul
după tiparul exact al acestei nopţi de ianuarie
piciorul e zvelt şi alunecos unghia ca o picătură de spermă
eşti calapodul care mă încape total pînă la fermuarul gurii
lemnul tău se umflă de sîngele meu
din trei în trei ani golful se adînceşte plaja se îngustează
lipovenii cu năvoadele pline de peşte
în patul de lîngă perete pe salteaua din foi de porumb
sărutul e lung ca un şarpe
şi tocmai atunci intră pe uşă mama mea moartă
cu braţul plin de garoafe netezeşte cearceaful
pune la loc tîrîtoarele în văgăunile lor
şi putea fi atît de dulce
lenta cedare a nisipului pe care valul îl linge
şi mama prefăcîndu-se că nu vede
şi degetul tău ascuns în pumnul meu
ca toarta unei amfore vechi @N_P