"Cred ca a uitat Dumnezeu de mine de nu ma ia acolo, la locul meu, unde astept sa ma duc de multi ani. Toata lumea vrea sa traiasca mult, dar nici chiar asa, sa uiti ca trebuie sa mori. Pai, ce fericire e asta pe capu' meu, sa trec de suta de ani?" Si, totusi, Margareta Hultoana, din Simila-Zorleni, a ajuns cu bine la cei 108 ani pe care ii va implini peste doua saptamini. Aceasta femeie, care a reusit performanta rara de a apuca trei secole, nu a cunoscut niciodata durerea fizica si nici gustul medicamentelor. Cu toate acestea, nu a avut deloc o viata usoara, caci necazurile nu au ocolit-o niciodata. A ingropat doi barbati si trei din cei cinci copii pe care i-a nascut. A crescut o droaie de nepoti, carora nu le mai stie numarul. Al stranepotilor, nici atit. Margareta a ramas orfana de mica, impreuna cu alti cinci frati: "M-a crescut un frate al meu si pe urma m-a luat un crismar sa fiu femeie in casa la el. El m-a tinut si tot el m-a maritat." Era tinara de tot cind s-a maritat prima oara. A trait trei ani cu primul barbat. Atit a apucat, caci el a murit in Primul Razboi Mondial. I-a ramas o fata de la el. Apoi, a devenit nevasta altui barbat, cu care are trei copii. Dupa 10 ani, a murit si acesta, de boala. Batrina mai are un baiat, rod al unei iubiri trecatoare intre cele doua casnicii. Din toti cinci, mai traiesc doi: ultimul baiat, care are acum 80 de ani si o fata de vreo 60 de ani, maritata intr-un sat din apropiere. "Am avut viata grea tare cit am fost tinara. Vai de capul meu. Nici nu stiu care a fost cel mai mare necaz care l-am avut. Unul dupa altul a venit. Am muncit cam pina pe la 70 de ani. N-am avut timp de distractii, ca un nacaz se ducea si altul venea. Am facut de toate: teseam, impleteam, melitam, torceam, cultivam cinepa si lucram cu ea. Si asa au trecut tineretile mele, fara gust, fara placere. Pe urma am crescut copii multi. Si pe-ai mei, si ne