Mihai Eminescu Recursul la Eminescu este permanent. Oamenii realisti, care au lasat la timp visarea deoparte si cred in ceea ce se poate face doar facand, privesc la Eminescu cu maturitatea din versurile sale, sau cu dramatismul unei existente care a visat mai putin decat se lasa sa se inteleaga din cele scrise de amatorii care au plasat poezia doar intr-o alta lume, si doar acolo. 2000 a fost anul unei realizari importante in istoria culturala romaneasca, prin aceea ca s-a infiintat, dar mai ales s-a consolidat un nou front de actiune: acela al lui Eminescu. Cu bune si rele, azi, 15 ianuarie 2001, se incheie Anul Eminescu, pentru ca de azi, Eminescu are impresionanta varsta de 151 de ani. Asta nu inseamna ca vom inceta sa facem ceea ce trebuie pentru aceasta mare personalitate a intregii noastre Fiinte.

Asta inseamna doar ca imboldul care s-a vrut dat pentru o noua imagine Eminescu trece acum in mana fiecaruia dintre noi, si fiecare dintre noi avem cate ceva de spus si de facut pentru noi insine, facand astfel ceea ce chiar Eminescu isi dorea de la noi si de la el. E drept, s-au circulat prin diverse institutii, fie ele de cultura ori ale functiunii publice, peste 200 de miliarde lei, care au avut o destinatie precisa: Anul Eminescu. In urma acestor sute de miliarde au ramas lucruri bune, dar nu toate care s-ar fi putut face din aceste fonduri. Insa nimeni nu are pretentia unei eficiente totale; nici Eminescu nu ar fi cerut asa ceva, de ar mai fi fost "viu, pipaibil cu mana", evident, in sensul fizic. Pentru ca este pipaibil cultural, dincolo de orice varsta ii va fi stand la scripte. Exista un mare argument care pledeaza in favoarea lui Eminescu, de la sine. Actualitatea! Nimeni nu a inceput o constructie ori deconstructie, in ultimii ani, pornind de la lucruri minore. Tot ce s-a facut in acest sens, si a avut un ecou larg, s-a facut pornind de l