Trei reuniuni politice importante s-au desfasurat vineri si simbata, la Bucuresti si Tg. Mures, schitind un tablou post-electoral interesant. Actualul partid de guvernamint a trecut rapid si fara probleme prin conferinta nationala extraordinara, proiectind o unitate fara cusur si oarecum neasteptata. Fostul partid principal de guvernamint, PNTCD, in schimb, a avansat greoi si sincopat in lucrarile de doua zile ale celui de-al treilea Congres national, deloc surprinzator pentru o grupare care a cunoscut o cadere masiva la ultimele alegeri. In fine, Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania la Consiliul Reprezentantilor Unionali a parut a-si fi pastrat in mare masura coeziunea, in ciuda unor disensiuni intre aripa moderata si cea radicala pe tema colaborarii cu PDSR-ul la guvernare si nu numai.

Primul ministru Adrian Nastase a fost ales presedinte al Partidului Democratiei Sociale din Romania cu o unanimitate senzationala, care il face liderul necontestat al principalei forte politice a tarii, dominata pina acum de personalitatea lui Ion Iliescu. Este un moment de considerabila semnificatie in arena politica romaneasca, in masura sa influenteze evolutia ulterioara a acestui partid si sa dea primului ministru o autoritate politica mai mare decit a oricarui sef de guvern din perioada post-comunista. Votul pentru Adrian Nastase are semnificatia unei imputerniciri practic totale de a conduce guvernul cu mina forte, ceea ce este nu numai in contrast frapant cu slabiciunea predecesorilor sai, dar si premiza unei guvernari mai eficiente si mai coerente. In mai toate tarile democratice, seful guvernului este si liderul partidului de guvernamint si nu, cum s-a intimplat invariabil in Romania din decembrie ‘89 incoace, un personaj mai mult sau mai putin proeminent al partidului, supus insa controlului si cenzurii altora mai mari. Daca noul presedinte va imprima P