Ion Iliescu nu a reusit in zece ani sa accepte nici legitimitatea si nici eficienta mecanismelor fundamentale ale capitalismului Aceia dintre noi care si-au inchipuit ca Ion Iliescu ar fi putut sa isi schimbe credintele sau macar comportamentul politic in sensul absorbtiei valorilor elementare ale democratiilor de piata trebuie sa isi recunoasca astazi infringerea. Intr-una din iesirile sale tipice, prima din acest mandat, la Focsani, sarbatorind mica unire, seful statului a desfiintat, cu aerul ca decreteaza, citeva dintre axiomele fundamentale ale reformei si capitalismului. Cea mai grava afirmatie este cea privitoare la proprietatea privata. Fraza emisa este de o infinit de penibila gratuitate: "Este un moft chestiunea aceasta cu sfinta proprietate privata care sta la originea vietii sociale. Nu e adevarat. Ea s-a nascut cu mult mai tirziu." In primul rind, sustinatorii proprietatii private nu o pun pe aceasta la "originea" vietii sociale, ci la baza ei. Iar a transforma simpla ipoteza ca primele maimute (dupa campanie, pentru dl Iliescu, omenii redevin urmasi ai maimutelor) care aduceau a oameni isi lucrau "dupa puteri" pamintul in comun si isi imparteau roadele "dupa nevoi" in sursa de legitimare si actiune politica in Europa secolului XXI este stupid si grotesc pina la Dumnezeu. In al doilea rind, nimanui, astazi, in lumea civilizata, nu ii mai trece prin cap sa conteste caracterul social de o importanta echivalenta cu sacrul al proprietatii. Aceasta constatare transforma afirmatia lui Iliescu intr-o gafa politica de proportii pe care, din pacate, tot noi o s-o platim. In chestiunea conexa a exploatatiilor agricole, Iliescu pleaca de la adevarul eficientei sporite a exploatatiilor de mari dimensiuni pentru a regreta desfiintarea CAP-urilor ca unitati economice si a-si manifesta nemultumirea cu privire la multimea proprietarilor. El crede ca nu trebuia sa se des