La prima vedere, un vizitator din strainatate nu observa la Chisinau nici o urma de campanie electorala. Afisele electorale lipsesc cu desavirsire. Cineva spunea ca ar fi fost lipite niste afise razlete, dar au fost rupte de adversarii politici aproape imediat. La televiziune, mai rasare din cind in cind cite un clip electoral, atit de scurt ca nici n-ai timp sa te dezmeticesti. Doar daca-ti cade in mina un ziar – aproape ca n-are importanta care – te asalteaza o propaganda electorala directa, insistenta, totala. La sediile partidelor domneste agitatia obisnuita campaniilor, iar liderii lor iti arata o agenda electorala incarcata pe urmatoarele saptamini, in general mitinguri prin satele si orasele republicii. Intrebat despre lentoarea acestei campanii, unul dintre acesti lideri a explicat ca-i „o campanie anticipata“. Dar, desi alegerile sint intr-adevar anticipate, campania este mai curind intirziata.
Nu am observat ca cineva sa fie peste masura de trist ca-i lipseste tam-tam-ul electoral. Politicienii, e adevarat, se pling de regulile restrictive care guverneaza propaganda electorala la televiziunea nationala si de costurile foarte mari. Oamenii, insa, par mai curind indiferenti; o indiferenta la publicitate, nu si la posibilele rezultate ale alegerilor. Pronosticurile nu lipsesc, si nici diversele scenarii privitoare la configuratia viitoarei puteri, cu ingrijorarile sau satisfactiile de rigoare, depinzind, desigur, de cine le avanseaza. De fapt, insa, pronosticurile nu se pot intemeia decit pe presupuneri si nimic altceva. Sondajele sint rare si nu au credibilitate nici la politicieni si nici la public. De altfel, chiar daca ai vrea sa le dai crezare, ele nu prea indica mare lucru pe care sa-ti bazezi vreo teorie. Un sondaj publicat zilele trecute si efectuat de „Comcon-Prim“, un centru de cercetari caracterizat drept independent, ne spune ca aproap
