In legatura cu „dreptul la replica“ pe care dl Silviu N. Dragomir il publica in nr. 48/2001 al revistei Observator cultural, as preciza urmatoarele:
1. Nu mi-a „scapat“ supratitlul paginii din Romania libera (Ipoteze din Aldine), unde dl Silviu N. Dragomir si-a publicat articolul despre „Crucea cu semiluna“. Raspunsul meu din nr. 45-46 al Observatorului cultural se intitula „Crucea cu semiluna“ – o ipoteza stiintifica eronata. Prin urmare, am recunoscut din start ingenuitatea dlui Dragomir in tema pe marginea careia a glosat si i-am respectat inocenta prin chiar titlul replicii mele.
2. Nu inteleg insinuarea grosolana ca m-as fi aflat, prin anii ’80, in tabara protocronistilor. Probabil ca dl Dragomir ma confunda cu o alta persoana.
3. Dl Dragomir e preocupat nevoie-mare de promptitudinea neverosimila cu care Observatorul cultural a publicat replica mea. In primul paragraf, pretinsa graba i se pare „foarte curioasa“; spre sfirsit, isi infige cutitul in paharul meu de sampanie, afirmind sibilinic ca vehementa polemica a textului meu s-ar datora faptului ca „dl Stefan Borbély si-a scris articolul de Revelion, pe un fond anost al programelor TV – in fapt, singurul timp disponibil intre 30 decembrie, data articolului meu, si 3 ianuarie, replica sa“. Trec peste ineleganta insinuarii ca mi-as fi scris textul pe fondul „relaxarilor“ de tot felul ingaduite de noaptea dintre milenii (dl Dragomir va fi poate surprins sa afle un lucru cu care nu pare sa fie obisnuit: ca exista si oameni care nu se „aburesc“…), dar imi ingadui sa-i reamintesc dlui Dragomir ca exista pe lume ceva minunat care se numeste Internet. Datorita lui, pot trimite, direct de la masa mea de lucru, texte electronice gata redactate in orice parte a lumii, in mai putin de 2 minute. Promptitudinea replicii mele a avut, prin urmare, o cronologie simpla: dimineata am cumpar
