Imediat dupa alegerile din noiembrie, se vorbea destul de mult despre o probabila migratie dinspre PRM spre PDSR. Pina acum nu s-a produs nimic de acest gen si nici nu pare ca ar fi pe cale sa se produca. PRM-ul ramine, dupa toate aparentele, unitar, disciplinat, chiar in stare sa se machieze in farduri macar mai putin stridente, daca nu chiar „moderate“. Nu a intrat deocamdata in mari batalii cu guvernul, jucind cu regizata ingenuitate rolul opozitiei constructive. Desi publicatiile partidului ramin aceleasi imunde foi de batjocura, parlamentarii PRM-isti recurg la o oratorie ceva mai retinuta, imbracindu-si mesajul, practic neschimbat, in straie ceva mai ingrijite. Obiectivul este in mod vadit o schimbare de imagine, o aspiratie spre acceptabilitate. Publicul pentru care se joaca aceasta farsa pare sa fie mai ales cel din strainatate. Partidul Romania Mare se vrea eliberat de stigmatul extremismului, fara a renunta la extremism. Caci, iata, sfidind acea strainatate pentru care s-a scris scenariul cuminteniei, PRM-ul si-a trimis trei parlamentari la Bagdad sa-l colinde pe ostracizatul Saddam Hussein, un gest care nu va ramine neobservat.

Cel putin la fel de interesant a fost sa urmarim in saptamina care a trecut cum PRM-ismul si-a ridicat capul in PDSR. Celor trei parlamentari ai lui Corneliu Vadim Tudor li s-au alaturat doi din PDSR. Forurile de partid se arata surprinse de aceasta deplasare, ba unul din vicepresedintii PDSR s-a grabit s-o si dezminta (eronat, dupa toate aparentele). Excursia este o initiativa PMR-ista fara doar si poate si ea ar trebui sa fie ambarasanta pentru partidul la putere. Jenanta, desi nu surprinzatoare, va fi fost si atitudinea a doi parlamentari de vaza, Adrian Paunescu si George Pruteanu, care au rupt disciplina de partid si s-au opus, in virtutea vechilor lor atitudini, acelei parti a legii administratiei locale care se r