Ca o data remarcabila in istoria cinematografiei ruse, dar si internationale, la 24 ianuarie a fost sarbatorit centenarul nasterii lui Mihail Romm. Creatia polivalentului regizor – care si-a manifestat aptitudinile si ca pedagog, si ca scenarist, si in calitate de personalitate publica, deopotriva – este apreciata astazi nu numai de spectatori, dar si de colegii sai de cinematografie. Traiectoria biografica a lui Mihail Romm nu este deosebita, ci mai curind asemanatoare cu a altor oameni de creatie rusi. A fost ridicat in slavi dupa „leniniana“ – filmele Lenin in octombrie si Lenin in 1918, produse in momentul culminant al represiunilor staliniste din 1937-1939 –, iar ulterior a fost acuzat de sionism, cosmopolitism si revizionism, in functie de „epurarile“ ideologice puse la cale de conducerea sovietica.
Festivitatile dedicate zilei de nastere a lui Romm au inceput printr-o ceremonie la cimitirul Novodevicie, unde se afla ramasitele lui pamintesti, continuind cu o seara comemorativa purtind titlul ultimului sau film Si, totusi, eu cred..., pelicula care a fost finalizata dupa moartea lui, in anul 1971, de doi discipoli ai sai. Festivitatea a adunat la Casa Centrala a Cinematografiei din Moscova nume celebre ale ecranului rus – Vadim Abdrasitov, Aleksei Batalov, Elem Klimov, Aleksandr Mitta, Vladimir Naumov, Andrei Smirnov, Serghei Soloviov, Marlen Hutiev etc. Din partea autoritatilor au fost prezenti ministrul Culturii, Mihail Svadkoi, si presedintele Uniunii cineastilor rusi, Nikita Mihalkov.
Vadim Abdrasitov,
„Mihail Romm este unul dintre acei regizori care s-au aflat la inceputurile cinematografiei ruse. Cu respect fata de predecesorii sai, el a reusit «sa navigheze intre stincile si strimtorile» cenzurii si ideologiei oficiale cu indeminarea unui veritabil armator. Bineinteles, nu a putut sa nu plateasca tribut vremii, prin filme