Presati de apropierea meciului de rugby Romania - Rusia, viceprimarii Iasului catadicsesc sa viziteze arena din Copou Se stie ca in semn de respect fata de fostul primar al Iasului, Emil Alexandrescu, stadionul din Copou a primit numele acestuia, tinindu-se cont si de faptul ca, in tinerete, primarul ales dupa '89 a jucat fotbal sub culorile Politehnicii. Din nefericire, ceea ce se vroia a fi un gest nobil a ajuns sa intineze memoria predecesorului lui Constantin Simirad. In ciuda repetatelor semnale de alarma pe care le-am tras in ultimii ani, arena din Copou a ajuns sa fie o ruina. Mucegaiul este in elementul sau, haurile din tribune te fac sa mergi prin stadion cu aceeasi atentie cu care urci un munte, gradenele si geamurile sint o amintire in multe locuri ce aveau o astfel de destinatie initiala. Foarte grav este ca multa lume spune ca si structura de rezistenta a stadionului a fost afectata, crapaturile zdravene din tribune fiind un serios argument in acest sens. Lipsa de pricepere si, mai ales, indiferenta fata de sport a autoritatilor locale a lovit indirect si in stadionul "Emil Alexandrescu", care, teoretic, ar trebui sa figureze, ca in orice oras serios, printre obiectivele importante ale urbei. In Iasi insa in afara unor reparatii suportate din banii fostilor membrii ai Consiliului de Administratie (inclusiv, montarea scaunelor de plastic de la tribuna 0, care reprezinta singura pata alba intr-un ocean negru), cind a fost vorba ca Primaria, proprietara stadionului, sa se implice cu ceva, rezultatele au fost jalnice. Ultimul si cel mai rusinos exemplu il reprezinta constructia minicantinei de sub una dintre peluze, care seamana cu o intoarcere in tunelul timpului. Camerele in care maninca sportivii nu au nici cel mai mic semn ca au fost amenajate in anul 2000, iar despre acoperisul de eternita care maninca serios din capacitatea arenei, putem aminti doar fa