convorbire cu

Cosmin MANOLESCU

Acum cît timp ai intrat în coregrafie? Am început cam prin anii '90. La început, prin '90-'92 a fost bine, prin '93, însă, am avut o perioadă foarte proastă, foarte grea - luasem decizia, împreună cu alţi cîţiva colegi, să devenim independenţi. Atunci cînd aţi fondat compania independentă de dans "Marginalii"... Da. Mai ales la început a fost greu. Prin '94 grupul "Marginalii" ajunsese să fie deja o structură destul de bine plasată în peisajul dansului românesc. Stai puţin: zici că în '93 ai luat decizia să devii independent. Înainte unde erai? Dansam în Compania "Orion", condusă în vremea aceea de Ioan Tugearu, companie finanţată de Ministerul Culturii. Acolo făceam nişte lucruri interesante, dar am simţit nevoia, la un moment dat, să spun lucrurile altfel, cu cuvintele mele. În anii aceia puteai să alegi să stai în România sau să pleci - erau foarte multe perspective de a pleca în străinătate (burse, contracte chiar). Însă eu cu alţi trei colegi am considerat că aici este locul nostru, că aici vrem să facem ceva. De exemplu, unul din cei trei, Mihai Mihalcea, era dansator la Opera Comică din Berlin şi a lăsat acel job bine plătit să vină aici să facem această companie a noastră, a tinerilor, cu un nou tip de viziune artistică - alta decît cea a lui Sergiu Anghel, Adina Cezar sau Ioan Tugearu. Şi aţi reuşit, pînă la urmă, cu "Marginalii"? Da. "Marginalii" a dat un mare impuls dansului independent. Am demonstrat că, dacă vrei să faci ceva, cu muncă şi cu chin poţi să faci. Am avut un spectacol, am fost invitaţi la diferite festivaluri din străinătate, am fost în America, în Olanda, în Germania, la Paris. Cum aţi reuşit să faceţi spectacolul? Am găsit mare înţelegere şi sprijin la Theatrum Mundi. La vremea aceea, Theatrum Mundi contribuise la coproducţia spectacolului "Le Grand Jeu", care era un spectacol în coregrafia