Conditia supravietuirii
Cind si de ce ai ales solutia plecarii din tara?
La ce si pentru cine a fost plecarea din tara o solutie? Eu cred ca la nimic si pentru nimeni. Retragerea din lupta nu este niciodata o solutie pentru cineva, ea este doar conditia unei supravietuiri. Da, plecarea la Amsterdam a insemnat supravietuirea mea. Ce as fi devenit altfel? Un mort exemplar, cvasicelebru, ca Ion D. Sirbu? Un disident, pina la urma totusi refulat peste granita, ca Goma? Un strateg – i-am spus „negustor“, in Identitate in ruptura – priceput in ale negocierii? Un „calugar“, precum un Sorin Marculescu, sau un Florin Gabriel Marculescu, cum le-am spus in aceeasi carte, si pe care amindoi atita ii iubim? Nu cred ca as fi rezistat in nici unul dintre aceste roluri, as fi murit probabil „fara glorie“, la propriu sau la figurat. Intr-un capitol din aceeasi carte, publicat ca articol in Les Temps modernes, din ianuarie 1990, dar scris in toamna lui 1989, declaram totusi, intr-un moment in care nimic nu justifica speranta in vreun viitor pentru Romania, ca am gresit parasindu-mi tara. (Iarta-mi toate aceste referinte bibliografice, ele doresc doar sa certifice ca ceea ce scriu acum si aici nu este oportunism.)
Dar, vei replica din nou, a pleca din tara nu inseamna doar a parasi o tara, ci si a te ralia alteia. Asa este, dar despre acest al doilea punct eu nu pot spune nimic aici. El este CV-ul meu. Eu nu pot sa ma „laud“ aici cu ceea ce m-a despartit de voi. Grupul pentru Dialog Social mi-a acordat, in 1998, premiul pentru sprijinul adus societatii civile din Romania. Am declarat atunci, dar acest lucru, curios, nu a aparut in 22, ca am fost, in toti acesti ani, alaturi de ei, cu o singura exceptie: impartirea riscului. Era un mod de-a spune ca, in ciuda solidaritatii noastre, nu uitam distanta creata prin plecarea mea din tara. Asa ca despre