- piesă în două acte -
Anul trecut v-am prezentat primul volum, de debut, al dramaturgului VALENTIN NICOLAU şi anume Dacă aş fi un înger, publicat la Editura Unitext. Remarcam încă de atunci o forţă specială a ideii şi a replicii, o consistenţă a scriiturii dramatice. De curînd, am citit o piesă "caldă", prima dintr-un nou volum aflat în curs de apariţie: Fotograful majestăţii sale (Ultimul Împărat). Ne grăbim să vă captăm imaginaţia pentru a intra pe teritoriul fabulosului, al unei poveşti de oriunde şi de oricînd, să rătăciţi printre supuşii, şi nu numai, ai unui dictator ce nu poate fi revendicat de nici-o ţară. Fascinaţia puterii şi felul în care ea se manifestă în cele mai neaşteptate moduri cu putinţă. Această piesă nu reprezintă numai o nouă etapă de creaţie, profundă şi incitantă cu adevărat, a lui Valentin Nicolau, dar face să se audă o voce importantă a unui nou stil, modern şi epurat de clişee, al dramaturgiei româneşti. (M.C.)
Scena 12
Sala Tronului este pregătită pentru festivitatea de încoronare. CURTENI, GĂRZI, soli, ambasadori, preoţi şi mulţi alţi invitaţi aşteaptă cu înfrigurare începerea ceremoniei. Ochii tuturor sunt aţintiţi asupra MAJESTĂŢII SALE care pătrunde triumfal în Sală şi se opreşte în faţa tronului, întâmpinat fiind de GENERAL şi MARELE PREOT. Lângă tron se mai află SFETNICUL, MĂSCĂRICIUL, CURTEZANA şi, bineînţeles, FOTOGRAFUL şi aparatul său minunat.
GENERALUL: Primul rege a fost un soldat norocos. Regele poate fi un războinic, un cuceritor, dar nici războaiele şi nici cuceririle nu îl fac rege.
MARELE PREOT (arătând către MAJESTATEA SA): Iată voievodul lui Dumnezeu!
GENERALUL: Prin nouă victorii ai biruit veacul şi înfricoşările lui, tu, Alexandru redivivus!
MARELE PREOT: Cât de plăcut lui Dumnezeu a fost acel spectacol, când te-a văzut pe tine învingător
