Rodica LAZARESCU
Haz de necaz. Mic dictionar al „capcanelor“ limbii romane
Editura Niculescu, Bucuresti, 2000,
202 p., f.p.
Nu e nevoie de un simt lingvistic iesit din comun pentru a observa ca exista o dinamica a limbii in general si ca, cel putin in cazul limbii romane, aceasta nu are niste consecinte dintre cele mai fericite, daca privim acest fenomen din punctul de vedere al adecvarii lingvistice. In Micul dictionar al „capcanelor“ limbii romane, Rodica Lazarescu atrage atentia asupra greselilor posibile sau deja generalizate in utilizarea limbii romane, pe care le denumeste, in traditia deschisa de Al. Graur, „capcane“. Formula pe care autoarea o gaseste este una mai putin folosita in cartile de cultivare a limbii si ea consta in prezentarea acestor abateri sub o forma mai distractiva, asa cum ne indica si prima parte a titlului – Haz de necaz.
In acord cu intentia autoarei de a „imbina ceea ce latinii numeau utile dulci“ (sic!), lucrarea de fata se constituie din doua sectiuni: Haz de necaz – o colectie de anecdote avind ca tema greseli uzuale in limba si Mic dictionar al „capcanelor“ limbii romane – o ordonare in spirit lexicografic a acestor (existente sau posibile) abateri, care are meritul de a fi mai adecvata publicului larg decit lucrarile normative ca DOOM-ul sau IOOP-ul, prin simplul fapt ca ii lipseste ariditatea impusa de obiectivitatea unei tratari pur stiintifice. Este o intreprindere care, la nivelul intregii carti, are avantajele si riscurile ei. Cistigul ar consta in posibilitatea explicarii fenomenelor in cauza intr-un mod mai accesibil vorbitorilor obisnuiti de limba romana, insa asta face ca uneori descrierea sa fie usor incompleta sau inadecvata: in cazul unei constructii gresite de genul „cuvintul care il auzim“, unde corect ar fi ca pronumele relativ sa fie insotit de prepozitia pe, ni se
