Victoria coplesitoare a comunistilor in Republica Moldova nu este cataclismul de care scria o parte din presa romana, dar nici un eveniment oarecare a carui semnificatie poate fi expediata in citeva fraze minimalizante si incurajatoare, atitudinea care pare sa fie preferinta cel putin a unor oficiali romani. Caci avem de-a face cu primul caz in care un partid comunist ce se declara marxist-leninist obtine o majoritate absoluta in Parlamentul unei republici a fostei Uniuni Sovietice. De fapt, este o premiera pentru intreaga Europa Centrala si de Est.

Extremismele de stinga sau de dreapta prospera in situatii de criza economica si disperare sociala. Moldova este considerata cea mai saraca tara din Europa, unde salariul mediu este in jur de 30 de dolari pe luna, salariile si pensiile se platesc cu tiriita, iar coruptia a devenit un flagel. Dupa unele estimari, vreo 600.000 de moldoveni ratacesc prin tari straine in cautare de munca. Femeile moldovene sint o tinta preferata a traficantilor de carne vie. In asemenea imprejurari, guvernantii de pina acum nu au mai fost in stare sa obtina increderea alegatorilor. Comunistii au fost suficient de abili ca sa se eschiveze de la raspundere pentru ceea ce s-a intimplat in ultimul deceniu. Cu toate ca au fost, intr-o buna parte a acestei perioade, principalul partid al republicii (cu 40 la suta din mandate in ultimul Parlament) si au influentat multe din deciziile legislativului si ale executivului, comunistii si-au cultivat cu succes o imagine de opozitie, de alternativa la diversele guverne care s-au perindat in era post-sovietica. Ei au reusit sa puna in valoare si o anume nostalgie pentru vremurile mai de demult, intretinuta de necazurile prezentului.

Comunistii au facut multe promisiuni populiste, dar dupa cistigarea alegerilor au vorbit de cu totul alte prioritati decit cele economice. Liderul lor,