Tînărul formă numărul magic şi vorbi despre problema sa: ar trebui să existe un canal de televiziune specializat în filme porno, dar nu există, în toate ţările civilizate există măcar unul, numai la noi nu există, ar trebui înfiinţat fără întîrziere. Încerc să mă imaginez în locul tînărului: absenţa filmelor porno resimţită ca o apăsare, ca un gol din ce în ce mai dureros, pînă cînd ar fi devenit de neîndurat şi aş fi sunat şi eu la PRO TV te ascultă ce vezi; încercînd să nu-mi trădez durerea, de teamă că alţii vor rîde de pricina ei, probabil că mi-aş fi inventat o voce insolentă, un ton zglobiu şi provocator. Dar tînărul era grav; din vocea lui rănită răzbătea un trist aşa-nu-se-mai-poate. Bătrînul formă şi el numărul magic. Problema lui: serialul Tînăr şi neliniştit, ajuns undeva în apropierea episodului 1.200, cu multe alte mii de episoade încolonîndu-se pînă la linia orizontului; dar el are 80 de ani şi nimeni nu s-a gîndit la un fan octogenar, care se uită zilnic la Tînăr şi neliniştit, apoi la ceas şi la calendar - a mai trecut un episod, l-a mai prins şi pe ăsta, dar oare îl va prinde şi pe cel de-al zece-mii-nu-ştiu-cîtălea, oare va apuca ultimul episod? Aşă că sună la PRO TV te ascultă ce vezi, cu rugămintea lui: acceleraţi ritmul difuzării, două episoade pe zi, trei pe zi, pentru toţi fanii o şansă egală de a cîştiga cursa cu Tînăr şi neliniştit, căci serialul e lung şi viaţa scurtă. Nu rîd de aceste mesaje: probabil că viaţa e posomorîtă fără o picătură de pornografie, probabil că e trist să depui armele undeva pe la episodul 8.000. Realizez din nou cît de puţine ştiu despre oamenii din jurul meu. Şi totuşi, parcă lumea n-a fost niciodată mai volubilă. Cuvintele, părerile, doleanţele, durerile, cazurile şi necazurile noastre particulare pot schimba lumea: e o fantezie la care nu renunţăm niciodată cu totul - şi e normal: sîntem vedetele propriilor