Crearea unei comunitati nationale transteritoriale, indiferenta la granite, o solutie identificata de Budapesta pe care Romania o poate prelua si dezvolta pentru protejarea comunitatilor romanesti din statele invecinate O teorie foarte interesanta si actuala a integrarii europene, sustinuta de istoricul britanic Alan Milward, vede integrarea europeana ca pe o modalitate prin care suveranitatea nationala efectiva, spre deosebire de cea formala, care este impartita si deci diminuata, a unui stat care participa la integrare, este sporita cu mult fata de ce ar fi obtinut el de unul singur, intr-o stare de suveranitate deplina. O tara precum Irlanda, de pilda, are infinit mai multa putere ca membru al UE, ale carei decizii le poate influenta sau, la limita, bloca, decit ar fi avut daca ar fi preferat suveranitatea formala deplina, caz in care, de exemplu, nu putea influenta nici intr-un fel regulile comertului mondial. Implicatia cea mai importanta a acestei perspective, foarte fireasca de altfel, este aceea ca atit statele UE, cit si - mai ales - statele din estul Europei, care au inca mari probleme de identitate, au posibilitatea sa isi dezvolte, in paralel cu integrarea in UE si NATO, proiecte politice proprii, care sa le promoveze in mod cit se poate de direct interesele, valorile, identitatea. Chiar in cadrul UE si NATO, institutii care exclud razboiul si excesele de orice fel, ca si lipsa acuta de fair play intre parteneri, raporturile de putere si de prestigiu intre aliati joaca un rol foarte important, atit la nivel regional cit si in luarea deciziilor de catre cele doua organizatii. Atitudinea complet necritica a Romaniei in raport cu integrarea o impiedica tocmai de la definirea si urmarirea unui proiect politic propriu, pe care integrarea nu numai ca il face posibil, dar de cele mai multe ori il sprijina. Ungaria este o tara pe care, ca in multe alte privinte,