•In patru ani, din declaratiile pompoase ale guvernantilor s-a ales praful, iar la puscarie au ajuns doar guvizii; rechinii sunt liberi si jefuiesc in continuare

In 1996, la preluarea Puterii, partidele care au castigat alegerile au gasit de cuviinta sa arunce cu praf in ochii populatiei; au inceput sa curga declaratiile facute vizavi de putreziciunea din administratie si despre coruptia inaintata la cele mai mari niveluri. Dupa primele declaratii, mintile infierbantate ale proaspetilor conducatori au inceput sa debiteze tot felul de tampenii. Care de care mai nastrusnice, acestea au prins contur intr-o operatiune care suna bine, dar a esuat lamentabil. Lupta anticoruptie. Au fost create tot felul de organisme si, la nivelul prefecturilor, s-au creat comisii de lupta contra caracatitelor de peste tot. Numai ca, in timp, avantul revolutionar a fost pierdut si a lasat locul unor intalniri sterile, ce nu faceau altceva decat sa toace inutil banii contribuabilor si sa piarda vremea unor oameni care nu putea face fata unor asemenea actiuni.

Dupa cateva prime sedinte furtunoase, in care lupta anticoruptie s-a limitat la nivelul catorva declaratii sforaitoare, au inceput sa curga acuzatii la adresa unor persoane care puteau fi cel mult acuzate de lacomie. Daca rechinii adevarati au inotat in continuare intre apele legislatiei si si-au vazut linistiti de afaceri, mituind in stanga si in dreapta, in plasa cruciatilor au picat cativa guvizi prea prosti, care au fost atrasi de momeli sclipitoare, fara sa fie constienti ca fac greseli fatale. Luptatorii i-au prins si i-au afisat lumii drept exemple de corupti. Si atunci am vazut pentru prima data portar acuzat ca a luat doua kilograme de peste pentru a lasa pe iaz cativa sportivi impatimiti; sau portar care a luat 150.000 de lei pentru cateva ochiuri de sticla de la o sera. Dar despre coruptia ade