N. STEINHARDT
Ispita lecturii – inedite
Editie ingrijita si cuvint inainte de Ioan Pintea. Editura Dacia, Colectia „Discobolul“, Cluj Napoca, 2000, 208 p., f.p
„Limpede este ca si inaltimile se simt ispitite de lume si o doresc, ii dau tircoale circumterestre, o petesc“ – este comentariul lui N. Steinhardt la „Ii cade draga fata“. Interferenta lumilor si fascinatia situarii in astfel de spatii, in care livrescul si lumescul, dincolo si dincoacele tinjesc unul dupa celalalt, fac din ineditele monahului un text de placere si de uimire. Marturisirile de la inceput si Nota autobiografica (publicata in 1997 in nr. 46 al Romaniei literare) sint „un cri du coeur“: istoria acuzarii in lotul Noica-Pillat, printre altii, alaturi de Al.O. Teodoreanu, Vladimir Streinu, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Arsavir Acterian, Noica, Marietta Sadova (capete de acuzare: volumul I al Teatrului lui Eugène Ionesco, Noaptea de Sinziene in franceza a lui Mircea Eliade, La Tentation d’exister de Emil Cioran); botezul „sub semnul ecumenismului“ la Jilava; manastirea Rohia descoperita pentru el de prietenul Constantin Noica.
Fiecare eseu al lui Steinhardt este o demonstratie de vivificare a textelor, de innobilare a cartilor uneori modeste ale altora. Poate de aceea nu-i place structuralismul – sau un anume tip de structuralism –, ale carui procedee si teluri le dezvaluie: „incetosarea“, „bruierea mesajului“, „labirintizarea“, „cimiliturile si rebusurile“, „trecutul matematizarii (al cuantificarii, statisticizarii, taxonomizarii etc.)“. In structuralism textul e transpus intr-un tarim „steril si vag, unde poate fi descompus, ciopirtit, autopsiat in voie si reinjghebat in organe si sisteme nebanuite s…t isi pierde coexistenta, fragezimea, devine radiografic“ (p. 66). Cronica pe care o face cartii despre Sadoveanu a lui Ion Vlad ii ofera insa bucuria de a des
