Premierul Nastase a vorbit zilele trecute despre „obsesiile acestea securistice“. El se referea la preocuparile intense ale presei si publicului in legatura cu prezenta unor fosti ofiteri de Securitate in pozitii de influenta si putere, precum si la activitatile Colegiului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS), despre care primul ministru crede ca sint cam de prisos. Dar „obsesiile securistice“ au o extindere mult mai mare chiar in activitatile noii puteri, pe agenda careia, in primele ei luni, serviciile de securitate, secretul de stat si de serviciu, recrutarea fostilor ofiteri de informatii in diverse functii au ocupat un loc prioritar.
Restructurarea intreprinderilor nu s-a pornit inca, despre privatizari se vorbeste numai, deocamdata, (mai ales despre cele facute in trecut, in care se cauta posibile pungasii), legislatii majore isi asteapta rindul la Parlament, dar „obsesiile securistice“ au gasit repede fructificare. Exista o grija suprema sa se asigure secretul de stat, nu ni se spune insa cine il vineaza de-i nevoie asa urgenta de intarirea vigilentei. Argumentul ca legea secretului a fost impusa de obligatiile decurgind din dorinta de integrare euro-atlantica a fost demontat cu usurinta, consultind chiar surse ale Aliantei Atlantice, care ne-au spus clar ca tot ce intereseaza in materie este ca, o data devenita aliat, Romania sa fie in stare sa pastreze secretele NATO spre care va avea acces. Legea este, insa, mult mai cuprinzatoare si mai restrictiva, desi integrarea nu este deloc ceva care se va intimpla miine, daca se va intimpla in totalitate.
Apoi, s-a adoptat in mare graba ordonanta de urgenta care acorda atributii suplimentare serviciului secret al Ministerului de Interne (faimoasa unitate 0962), inclusiv dreptul de a avea agenti acoperiti si firme acoperite, de a intercepta convorbiri telefonice fara aproba