Absolventă a Facultăţii de Filosofie din Bucureşti şi a Facultăţii de Litere a Universităţii Roskilde din Danemarca, Ana-Stanca Tabarasi debutează la o vârstă tânără cu o excelentă carte despre romantism. Bună cunoscătoare a limbii şi literaturii germane din şi în care a tradus, cele şase eseuri din prezentul volum abordează matur şi original câteva aspecte specifice romantismului din creaţia unor autori reprezentativi.

Volumul se deschide cu o amplă şi deosebit de interesantă analiză asupra a două teorii ale simbolului şi alegoriei cu mare impact în perioada sfîrşitului de secol XVIII şi început de secol XIX, cele ale lui J.W. Goethe şi Friedrich Schlegel. Formularea distincţiei dintre simbol şi alegorie în estetica lui Goethe va influenţa "nu numai estetica şi filozofia, teoria literaturii şi a artei, ci şi psihologia lui C. G. Jung sau chiar istoria religiilor" (p. 7). Procedând la o analiză comparată minuţioasă a celor două teorii, Ana-Stanca Tabarasi găseşte cu toate diferenţele inerente o subtilă apropiere prin problema limitelor limbajului şi a inexprimabilului, faţă de care ambii gânditori, atât cel clasic cât şi cel romantic, caută diferite soluţii pentru a o depăşi; unul în "facultatea de judecare intuitivă", celălalt în "paradoxul ironic".

Natura eu-lui în puternică legătură cu infinitul şi inepuizabilul, precum şi constrângerea, captivitatea omului în limbaj au format în epoca romantică credinţa în indicibilitatea esenţelor. W. H. Wackenroder este autorul unei estetici în care religiozitatea cu care este asociată arta dă naştere convingerii că limbajul este mărginit la a exprima doar "raţionalul, terestrul, vizibilul - deci limitatul", iar arta devine astfel, alături de religie şi natură, una din căile de expresie a ceea ce nu poate fi înţeles, nici exprimat în mod raţional. Dominată de teoria simbolului emoţional, estetica lui Wackenr