Uneori sîntem doar nasul, bărbia sau urechile noastre, lucru deloc satisfăcător. Şi atunci devine limpede că ceva fundamental trebuie schimbat odată pentru totdeauna. Nasul, bărbia sau urechile, desigur. Ori alegem să ne asumăm imaginea exterioară la nivel lăuntric, într-un demers dificil, de asumare a propriei umbre. Pe plan mondial, chirurgia estetică a devenit o opţiune după anii '20, căpătînd o oarecare anvergură abia după cel de-al doilea război mondial. "Aşa, tentative au fost încă din Antichitate", îmi explică dl dr. Badea. La cabinetul de chirurgie estetică al doctorului Octavian Badea am ajuns luînd adresa dintr-o revistă de lifestyle. "Centrul de chirurgie estetică funcţionează aici de doi ani, dar lucrez în sistemul privat de patru ani." Dl Badea este medic primar la Spitalul de chirurgie plastică reparatorie şi arsuri şi asistent universitar la catedra de chirurgie plastică din cadrul U.M.F. "Carol Davila". Operează din 1994. "Chirurgia estetică este o specialitate a chirurgiei plastice şi de reconstrucţie. În majoritatea secţiilor de chirurgie plastică din spitalele de stat - şi sînt destul de multe, în Bucureşti şi în ţară - se fac operaţii estetice, dar pacienţii preferă clinicile particulare, unde dispun de condiţii mult mai bune (sterilizare perfectă, confort, îngrijire şi supraveghere permanente etc.). Fireşte şi costurile sînt mai mari, ele se calculează în sute sau chiar cîteva mii de dolari, în funcţie de amploarea, complexitatea şi gradul de dificultate al intervenţiei. Consultînd baza imagistică a clinicii şi ascultînd explicaţiile doctorului Badea, mi-a devenit clar faptul că, dacă trupul omenesc ţine de domeniul ştiinţei, chirurgia, în primul rînd cea estetică, trebuie să ţină de acela al artei. Cred că undeva, într-un strat epidermic al reprezentărilor sociale din care se hrăneşte omul modern, trăieşte şi mitul vulgar, liniştitor, că