– Inteleg ca vrei sa comentam Oscarurile. De fapt, ce comentam: premiile propriu-zise, sau ceremonia de decernare? Ceremonia propriu-zisa, sau ce s-a vazut la noi, cu comentariile avizate ale lui Teo &Tudor (Chirila)? À propos: tu esti Chirilov, eu sint Leo – am putea fi, la o adica, Chirila &Teo, nu?
– De ce nu? (E o gluma!)
– Bun: premiile mi s-au parut corecte; cum scria si prietenul nostru Costin Comanescu in aceste pagini cu o luna inainte de decernare, nu existau decit 2 solutii: transformarea Gladiatorului in filmul-eveniment al acestui inceput de secol sau impartirea premiilor intre ceilalti candidati; cum filmul lui Ridley Scott, oricum l-am privi, nu este o capodopera, s-a ales solutia de bun-simt, zic eu, de a fi premiate, oarecum egal, filmele cu cele mai mari sanse: adica Tigru si dragon al lui Ang Lee si Traffic al lui Steven Soderbergh (ambele, cite 4 statuete); Gladiatorul, cu doar 5 din 12 nominalizari, e departe de a-si fi „pus la pamint adversarii“ – cum am vazut scris, ici si colo, in presa noastra atit de informata... Deci, pina la urma, Soderbergh (cu cele 4 Oscaruri din 5 nominalizari) este, de fapt, marele cistigator al editiei 73 – nicidecum veteranul Scott!
– Tu oricum ai un dinte impotriva batrinului Ridley...
– N-am nimic „impotriva lui Scott“ (Ridley, desigur, ca despre frate-su Tony chiar n-are rost sa vorbim...), dimpotriva! Trebuie insa sa stim exact despre care R.S. vorbim: despre cel al Duelistilor, Alien si Blade Runner – un autor intr-adevar prodigios si vizionar, care merita toate Oscarurile din lume – sau cel in pierdere de „gheara“, de spectatori si autoritate al lui 1492: Descoperirea Paradisului si G.I. Jane? Este trist ca Ridley Scott a devenit regizorul „bancal“ si impersonal de la Gladiatorul si – inteleg – Hannibal, dar asta nu ma poate face sa nu vad, cum fac multi dintr
