In articolul Despre combustia numita prietenie (Dilema, an IX, nr. 418, 2-8 martie 2001, p. 13) notam, in legatura cu observatiile domnului Mircea Iorgulescu la scrisoarea lui Gáspár Miklos Tamás (ambele texte fiind publicate in aceeasi revista, cu doua numere inainte), ca, desi are dreptate cind spune ca Marin Preda nu a fost „un comunist cu vechi state“, marele prozator „a slujit politica partidului in mod cvasiexplicit in diverse etape ale activitatii lui creatoare“. Cu referire la anii dinainte de 1958, cind Gh. Gheorghiu-Dej obtinea de la Hrusciov indepartarea din Romania a armatei sovietice, trimiteam la capodopera Morometii, care „isi trage numele nu doar de la protagonistul Ilie Moromete, ci si de la faimosul erou popular rus Ilia Muromet“. Domnul Iorgulescu imi face onoarea unei replici in numarul 420 al aceleiasi publicatii, precizind, cu justificata grija filologica, mai intii ca numele respectiv apare pentru intiia oara in volumul de proze scurte Intilnirea din paminturi, iar apoi ca volumul s-a tiparit in 1948. Criticul isi duce mai departe demonstratia presupunind, justificat, ca textul unde aparea numele trebuia, prin forta lucrurilor, sa fi fost scris anterior, asadar prin 1947.
Concluzia care se impunea era ca pe atunci Preda nu avea cum sa faca politica partidului. Se subintelegea ca, republica instaurindu-se abia la 30 decembrie 1947, anul urmator era abia primul an de dictatura a proletariatului.
Salut cu simpatie si respect tentativa domnului Mircea Iorgulescu de a apara memoria lui Preda. Nici intentia mea nu era, de altfel, aceea de a i-o terfeli. Cred, totusi, ca sint un admirator loial al romancierului daca imi indrept simpatia catre manifestarile viabile ale creativitatii lui, distantindu-ma lucid de celelalte. Tocmai pentru ca sint de acord ca Marin Preda merita sa fie admirat pentru calitatea multora dintre paginile sal
