Dl Alexandru George şi "intelectualii"
Eseist şi critic extraordinar, romancier onorabil, dl Alexandru George se află de mai multă vreme într-o stare de ostilitate cronică faţă de România literară şi de redactorii ei. Pe cînd revista noastră îl publica aproape număr de număr, spre lauda ei, dl George obişnuia să se plîngă, mai în fiecare articol, că pe d-sa nu-l publică nimeni. Ne-am făcut că nu băgăm de seamă indelicateţea. Cînd s-a lansat într-un atac în replică împotriva d-lui L. Raicu, socotindu-l beneficiar al comunismului, iar redacţia R.l. l-a rugat să-şi reconsidere, evident, nedreapta poziţie, dl George a abandonat subit revista care-l tipărise cu bucurie şi respect, mai mult, a început s-o combată vehement, în toate împrejurările, negînd celor care o dirijau orice merit. Cronicarul a lăsat să treacă de la el acest pahar, dar, cu amărăciune, constată că dl George şi-a făcut o marotă din a se lega de R.l. ori de cîte ori şi indiferent despre ce scrie. În numărul pe martie al revistei Litere de la Găeşti (căreia îi urăm la mulţi ani cu ocazia celei de a 12-a apariţii), d-sa publică un articol despre veleităţile politice ale "intelectualilor". Ghilimelele, constante în articol, aparţin autorului, nu nouă. Caii de bătaie sînt N. Iorga şi, se putea altfel?, dl N. Manolescu. Cronicarul recunoaşte fără sfială că n-a înţeles nimic din textul d-lui George. Un spirit lucid şi clar ca autorul Simplelor întîmplări în gînd şi spaţii pare, de la un timp, a fi într-o derivă de idei şi exprimare care-l face confuz. Nici măcar de ce sînt necesare ghilimelele cînd e vorba de intelectuali ca N. Iorga, L. Ulici sau Adrian Iorgulescu (pe dl Manolescu nu-l punem intenţionat la socoteală) nu ni se pare limpede. Şi ce vrea dl George să spună, în definitiv: că Alecsandri, Maiorescu, Goga n-au fost intelectuali? sau că intelectualii n-au ce căuta în politică? poate, din c