O noua traditie populara se chinuie sa se nasca in Botosani si, fara mila la fel ca in mit, promotorii sai se straduie sa o sufoce din fasa ca pe o creatie imperfecta. Daca nu v-ati prins, este vorba despre "Zilele municipiului Botosani", care de altfel s-ar fi putut chema intr-o mie de feluri. De exemplu, ar fi putut fi "Zilele Patronului Spiritual al municipiului Botosani", "Zilele sponsorilor sarbatorilor municipiului Botosani si ale invitatilor lor" sau "Zilele care coincid cu sarbatoarea crestinesca Sfintul Gheorghe". Orgolioase din titulatura, mentionarea "municipiului" s-a facut probabil pentru ca nu cumva botosanenii din Santa Mare sau din Copalau sa creada ca e si ziua lor iar "Zilele Botosaniului" ar fi sunat banal de simplu, putem spune acum la finalul lor ca desi ideea a fost grozava, rezultatele nu au fost pe masura. E clar, Botosaniul n-a avut niciodata o sarbatoare proprie, de sine-statatoare, iar "Zilele ..." erau o necesitate. Un oras asa important, care i-a dat pe Eminescu, Iorga s.a.m.d., trebuie sa-si aiba identitatea sa si acum cind se pare ca izvorul de genii a secat si totul este trist in preajma. Primaria, ca organ competent de administrare a orasului, are in atributii si imaginea orasului, iar noua conducere stie bine ca de fapt despre imagine este vorba intotdeauna. "Botosani intre milenii" cu ai lor miri si mirese, "Zilele Eminescu" din ianuarie si acum zilele astea, toate s-au inscris la capitolul imagine si au fost manifestari foarte reusite. Acum insa in zilele astea mi se pare ca scopul nu a fost deloc atins, ba dimpotriva celor mai multi dintre dumneavoastra li s-a aplecat de la atita sarbatoare. "Zilele ..." au insemnat pentru botosanenii de rind, adica pentru majoritatea botosanenilor, cam ceea ce inseamna "Zilele Burkina-Fasso" pentru islandezi. Norocul nostru ca mai fiecare familie il are pe Gheorghe al ei. S-a lansat de exemplu "A