Actiunile succesive de disponibilizari ale salariatilor din industrie au dus la reducerea drastica a numarului angajatilor din acest sector de activitate. Concedierile din cursul ultimilor zece ani au pastrat in posturi personalul de varsta medie, cei care astazi au in jur de 45 de ani. A fost preferata mentinerea lor in activitate datorita experientei profesionale, posibilitatilor de a munci, disciplinei de care au dat dovada pe parcursul anilor anteriori, precum si pentru ca erau integrati intr-un colectiv de munca. Astazi, ei mai au relativ putin pana la pensie, circa 15 ani. Dar, spre deosebire de inceputul anilor '90, acesti oameni nu mai sunt atat de dinamici, atat de receptivi la nou sau la schimbari de factura economica. Cei in cauza formeaza masa de baza a salariatilor de la firmele cu capital majoritar de stat, firme care acopera mai mult de jumatate din economia romaneasca.
In plus, in ultimii ani, numarul economistilor a crescut impresionant, iar cel al studentilor si absolventilor institutelor de invatamant tehnic a scazut dramatic, incat multi asistenti universitari de aici au renuntat la visurile academice de teama de a nu muri de foame.
Peste cativa ani, industria romaneasca nu va mai avea de unde sa-si aleaga specialistii de care are nevoie sau macar mana de lucru specializata necesara. Cei care vor lucra in industrie vor fi deja batrani, iar cei care vor participa la concursurile de angajare nu vor avea experienta necesara pentru a fi eficienti. Probabil, va urma o perioada in care vor fi pregatiti din nou pe banda rulanta, la norma, ingineri carora cu un minim de cunostinte le vor fi incredintate functii de raspundere. Urmarea va fi observata in cel mai scurt timp: cu o serie de capacitati industriale, in situatia in care vor fi reluate investitiile in domeniu, cat de cat performante, produsele obtinute nu vor fi competitive. @N
