Gheorghe GRIGURCU
In raspar
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001,
240 p., f.p
Cel putin trei autori s-au declarat pina acum „in raspar“ cu lumea: in decadentismul francez Huysmans, iar pe teren romanesc si foarte recent Dan Petrescu (2000) si Gheorghe Grigurcu (2001). Pentru cartea celui din urma din aceasta serie enumerativa, putem aseza ca preambul cuvintele lui Gabriel Dimisianu: „Stiindu-l greu de invins cu arme oneste, multi dintre cei ce l-ar vrea doborit pe Gheorghe Grigurcu, scos din cursa, recurg, in lupta cu el, la penibile lovituri sub centura. Ii deformeaza pozitia, ii atribuie intentii pe care nu le-a avut, idei pe care nu le-a emis, vorbe pe care nu le-a spus niciodata. Este, in fond, omagiul pe care i-l aduc fara sa vrea marelui polemist adversarii sai.“
Cartea lui Gheorghe Grigurcu este o culegere de interviuri, articole, polemici, completate, in unele cazuri, de microeseuri explicative, toate datind din ultimul deceniu si avind ca numitor comun spiritul polemic al autorului.
Problema revizuirii canonului si a literaturii romane („instrumentul indispensabil al procesului de instituire a unei constiinte critice integre“, p. 141), pozitia scriitorilor din exil, instrumentele noi ale criticii si statutul acesteia dupa ’89, literatura postdecembrista, cazul Eminescu, raportul dintre activitatea de poet si cea de critic ale acestui autor prolific care tocmai a implinit virsta de 65 de ani sint punctele centrale abordate de Mircea A. Diaconu, Ileana Corbea, Diana Barbu, Romulus Diaconescu, Octav Soviany si St. Melancu in interviurile lor.
In paginile cartii se creioneaza portretul unui razvratit ce sutine cu fervoare revizuirea valorilor literaturii romane pe baza criteriului moral („Esteticul nu e de conceput in afara eticii sale intrinseci, asa cum nu putem concepe un obiect in afara masei sale“