•Preotului Vasile Cardei i s-a dus vestea in tot judetul pentru slujbele deosebite pe care le oficiaza •Aceste slujbe sunt tinute in ultima vinere a fiecarei luni •Zidurile bisericii sunt considerate sfinte, deoarece aici candva a fost manastire de calugari •In cei 181 de ani de existenta, in biserica au slujit doar trei preoti
Dimineata de sfarsit de aprilie. Este vineri, o zi cu mult soare. In ajun a plouat cu galeata. In fata noastra se vad primele case ale Vladenilor. Rasarita dintre casele pitice, turla bisericii din Borsa, un satuc linistit, ne atrage in mod misterios. Lasam masina la marginea soselei si raspundem cu bucurie la invitatia unui satean de a urca in caruta trasa de doi cai. "Cu masina nu puteti ajunge la biserica. Drumul este desfundat si abia daca reusesc calutii mei sa razbata", ne spune, zambind, un batran, caruia i se spune badia Ion.
Ne prindem cu ambele maini de marginea cosului carutei si pornim cu destula teama intr-o aventura de vreun sfert de ora, cale de aproape un kilometru, prin fagasele innoroite, umplute cu apa. Suntem insa hotarati sa ajungem la bisericuta care ne atrage ca un magnet. Badia Ion este convins ca stie ce curiozitate ne indeamna catre lacasul care - ne spune el - se cheama "Sfintii Mihail si Gavril". "Ati auzit si dv. de parintele nostru si de minunile care se fac la noi".
Caii, transpirati de atata efort, opresc in fata bisericii. Coboram si-i multumim recunoscatori sateanului pentru ca ne-a adus intregi pana aici. Slujba este in toi. Se aude doar glasul mangaietor al preotului caruia ii raspund din cand in cand doi dascali din strana. Intr-o tacere adanca, multimea de credinciosi se reculege in genunchi. Doua-trei capete se intorc pentru cateva secunde spre noi, care incercam sa ne strecuram fara sa facem zgomot. Ca orice straini, privim curiosi in jur: pereti saracaciosi cu doua-trei
