Unii i-au privit cu incintare aparitiile la televiziune, pe postul francez TV 5; citiva, mai putini, i-au citit cartile de filozofie, aproape treizeci. Pentru altii insa, domnul de saptezeci de ani (cu privire dirza de senator roman, zimbet sagalnic si imbracaminte oarecare) ar mai trebui inca prezentat. De fapt, haina care i s-ar potrivi cel mai bine ar fi costumul de ofiter de marina – a strabatut marile intre ’56 si ’58. Altminteri, a studiat matematicile si filozofia la Scoala Normala Superioara din Paris, fiind coleg cu Derrida. La Timisoara a venit, pentru trei zile, la invitatia Centrului Cultural Francez si a Fundatiei A Treia Europa. Care-l invitase, cu un an inainte, pe Jacques Le Rider, tot normalian, sa vorbeasca despre Europa Centrala. De vorbit, a vorbit cu o stranie rigoare. Formatia clasica (greaca-latina) nu ii e mai putin solida decit cea matematica si fizica; a obtinut si o licenta de drept cind era deja adult – toate cele de mai sus nefiind decit instrumente pentru a raspunde interogatiilor sale filozofice.
La Timisoara, Michel Serres a vorbit despre modificarea obiectelor in secolul XX. Pina in secolul XX, uneltele omului erau obiecte, adica mici si controlabile. In secolul XX apar obiectele-lume, unelte gigantice si incontrolabile: bomba nucleara, apoi satelitul, rachetele cosmice si Internetul sint unelte a caror raza de actiune e planetara si care scapa de sub controlul unui singur om sau al unui singur stat. Ele anuleaza opozitia obiect-lume. Lucrul, de asemenea (la chose) isi trage numele din procesul juridic (causa); un fenomen analog are loc si in limba engleza, unde thing (lucru) provine din Thing, tribunal sau areopag chemat sa judece o disputa. Lucrul apare in colectiv si in urma unei deliberari, nu apare singur si de la sine. Chiar activitati benigne si aparent individuale, cum ar fi stiinta sau cartea, apar in colectiv: s