Asadar, Ilie Ilascu a fost eliberat din inchisoare simbata dimineata. Condamnat la moarte de separatistii transnistrieni pentru a fi actionat in apararea integritatii teritoriale si fiintei nationale a Republicii Moldova, Ilascu a fost tinut in inchisoare aproape noua ani, impreuna cu ceilalti trei patrioti moldoveni care ramin inca in temnita.

Eliberarea lui Ilascu este o stire imbucuratoare din mai multe unghiuri de vedere. Intii, ca un act de dreptate. Acuzele ce i-au fost aduse nu au fost niciodata dovedite. Ele fusesera formulate in numele si in apararea unei Uniuni Sovietice in destramare, de un regim ilegal ce se autoproclamase „independent“ intr-o enclava ruseasca si comunista de dincolo de Nistru, pe teritoriul suveran al Republicii Moldova, ca rezultat al unui razboi civil. Ilascu si tovarasii sai au fost judecati intr-un proces de tip stalinist, tinut in sala de festivitati a Uzinei de Tractoare din Tiraspol, in prezenta unor multimi ostile, cu judecatori obedienti, prin incalcarea celor mai elementare drepturi ale inculpatilor. Ma aflam la Tiraspol cind se judeca procesul, dar nu am fost lasat in sala decit dupa terminarea sedintei din acea zi. Am vazut doar cusca in care erau tinuti acuzatii si care a provocat repulsie in intreaga lume civilizata. Nici promisiunea pe care o obtinusem din partea autoritatilor transnistriene de a-i intervieva pe detinuti nu a fost respectata.

In al doilea rind, eliberarea lui Ilascu ar putea reprezenta un indiciu ca problema transnistreana se afla intr-o faza de tratative mai promitatoare. Separatismul transnistrian a fost, pe parcursul anilor, una dintre primejdiile cele mai serioase la adresa securitatii europene, inscrisa pe agenda multor conferinte internationale si tratata cu ingrijorare in cancelariile diplomatice euro-atlantice. Motivul activizarii demersurilor de solutionare a diferendului transn