Daca incerci sa schimbi contextul, lumea te izoleaza
Amesteci in desenele tale un umor fin cu unul mai grosier, sa spunem. De ce crezi ca e nevoie de amindoua?
Exista formule grafice diferite. Nu stiu care din acestea doua e mai importanta. Unele au eficacitate pentru un public mai larg, altele, pentru un public mai restrins. Vreau sa spun ca inca ma mai amuz la caricaturi, benzi desenate sau desene animate. Regretul meu e ca sint din ce in ce mai proaste si mai de consum. Dar inca ma mai amuz. Si atunci vreau sa pastrez si in desen chestia asta. Pe de alta parte, eu m-am inteles intotdeauna bine cu contextul. Am avut mereu un fel de fun club in jur. Nu eram cel mai bun din clasa, de exemplu, dar aveam o relatie foarte buna cu toata lumea. Dar, daca vrei sa schimbi contextul, descoperi ca dintr-o data lumea te izoleaza. Iar in Romania izolarea asta se face foarte violent.
Consideri ca si acum ai o relatie foarte buna cu toata lumea?
Nu stiu. De multe ori ne-am intrebat ce au oare oamenii cu noi. In liceu, in facultate, am evitat de obicei sa-i spun unui om drept in fata ce cred despre el, sa-i spun ca face prost ceea ce face. Ziceam ca e mai bine sa nu-l supar. Dar la un moment dat te saturi si vrei ca in sfirsit contextul in care traiesti sa fie performant si destept. Asa am inceput sa spun lucrurilor pe nume. Insa tipul de raspuns in Romania nu e unul firesc, in sensul ca „da, analizez problema“. Raspunsul e evitarea, zvonul sau incercarea de „incuscrire“, de aducere a ta in tabara lor. Adica inchisul gurii. E de-a dreptul haios. Intr-un articol se vorbeste despre o lucrare a Liei Perjovschi, care cica nu prea i-ar fi reusit, si se sugereaza ca ar fi fost mai bine daca ar fi facut ca Dan Perjovschi. Adica eu sint, culmea, folosit drept contraargument pentru Lia. Te intrebi: oare de ce? Faptul ca circuli in straina
