•Daniel sustine ca a fost victima oamenilor legii •El afirma ca mama sa a fost otravita

O simpla bariera separa interiorul Spitalului Universitar de Psihiatrie Socola de sosea. Cativa paznici ne privesc plictisiti de pe o banca, vad emblema "Ziua de Iasi" de pe masina si ne permit sa intram. O alee asfaltata duce spre cladirea administrativa. Pe drum, cativa pacienti se uita curiosi la noi. Parcam in fata unui pavilion si ne indreptam spre biroul directorului unitatii, profesor doctor Petru Boisteanu. Explicam faptul ca dorim sa discutam cu pacientul Daniel Caluian si suntem trimisi la departamentul Statistica, de unde aflam ca omul este internat la Sectia II Barbati. Ratacim zece minute prin labirintul de cladiri, apoi o asistenta ne indica locul unde se afla constructia. Explicam sefului clinicii ce dorim si, dupa ce identitatea noastra este confirmata de catre doctorul Boisteanu, un infirmier il aduce pe Caluian. Prima data cand il intalnisem, omul se afla pe antena din curtea Directiei Agricole si ameninta sa se sinucida. Acum, el este mult mai calm si accepta sa discute cu noi. Vorbirea lui nu este foarte coerenta, dar incearca sa raspunda tuturor intrebarilor. Omul din fata mea este la a treia tentativa de sinucidere (prima data a incercat sa se arunce de pe o macara, a doua oara de pe hotelul Unirea si, ultima data, de pe o antenta de cateva zeci de metri). Nu stiu daca sa-l privesc cu amuzament sau cu compasiune. Incerc sa aflu de ce a vrut sa-si ia viata. "M-a cuprins disperarea. Mi-a murit un frate anul trecut. Nu am fost la frate-meu la inmormantare pentru ca am fost batut si am stat la spital, si ma doare foarte mult inima ca nu am fost. Dupa asta, peste trei saptamani, a fost otravita mama. Deci mama si tata au fost batuti; ei s-au judecat cu niste oameni de acolo. Cand am venit de la inmormantare, fratii mei au banuit de cine a fost o