1. Zice-se ca atunci cind fiii lui Israel se pregateau sa cucereasca Ierihonul, Iosua a trimis mai inainte doi spioni ca sa vada cum stau lucrurile. Acestia ar fi cazut in mina inamicilor de n-ar fi fost adapostiti de Rahab, o prostituata din oras. Mai mult, convinsa ca cetatea va cadea oricum, Rahab nu-i denunta autoritatilor, in schimbul promisiunii ca ea si familia ei vor fi crutate mai tirziu de israeliti.
Istoria lui Rahab a fost folosita de doi apostoli ai bisericii crestine pentru a argumenta insa in directii vadit opuse: Pavel, care voia sa demonstreze ca mintuirea omului se face prin credinta si ca faptele – adica faptele prescrise de Torah – nu sint prioritare, scrie (Heb. 11.31): „Prin credinta prostituata Rahab n-a pierit laolalta cu necredinciosii, dupa ce i-a primit pe spioni in pace“. Interpretarea unui alt apostol, Iacob, despre care aflam ca i se opusese lui Pavel exact in chestiunea prioritatii prescriptiilor Torei, pare insa a fi opusa: „Dar oare Rahab, prostituata – intreaba el retoric in epistola ce-i poarta numele –, nu din fapte a fost socotita dreapta, dupa ce i-a primit pe soli si i-a trimis pe alt drum? Asa cum trupul fara spirit este mort, tot asa credinta fara fapte este moarta“.
Iata asadar o femeie pacatoasa care, in plus, isi si tradeaza tara; o face insa – ni se spune – pentru o cauza dreapta. Intrebarea este: ce o mintuie? Credinta ei in cauza Dumnezeului unic – pare a sustine Pavel; de aici decurge tot restul – inclusiv faptele bune. Nu – raspunde polemic Iacob. La urma urmelor, ar putea exista si oportunism in cazul ei – cine stie? Poate ca Rahab presimtea ce se va intimpla si a vrut sa se puna la adapost pe sine sau pe ai sai. Poate ca, dispretuita de locuitorii Ierihonului, a vrut sa se razbune. Ce credea ea cu adevarat este o problema personala. Important ramine ce a facut: i-a salvat pe spioni.
Am putea
