Gazetar sportiv si nuvelist, dupa cum se declara el insusi, Radu Cosasu poate sa scrie cu aceeasi gratie si o cronica la un meci de fotbal si un articol sofisticat cu nenumarate trimiteri livresti si artificii stilistice. Asa isi scrie si rubrica din Pro Sport si cea din Dilema, intitulata Din viata unui extremist de centru. In cazul lui, artificiul se combina cu sinceritatea maxima, vulnerabilitatea interioara cu rezistenta de invidiat a tesaturii textuale, realitatea fictiunii cu realitatea propriu-zisa. Pentru acest scriitor, literatura este o lume care exista continuu, si nu punctual, doar atunci cind deschizi o carte. Iar scrisul reprezinta o terapie. El ordoneaza, da coerenta, dezvaluie sensuri si vindeca. Volumele sale din ciclul Supravietuiri au reinventat rolul autobiografiei in contextul literaturii: autobiografia nu ca rememorare idilica, ci ca sursa de cautare si redefinire personala. Meseria scrisului, asa cum o practica Radu Cosasu, este una foarte riscanta, asemanatoare poate cu sporturile extreme, de genul bungee-jumping, cind te arunci in gol si singurul element de siguranta il constituie elasticul cu care esti legat.
Literatura este, pentru Radu Cosasu, un fel de a-si negocia onest, cu zimbetul pe buze, propria drama. Care nu e anuntata cu surle si trimbite, dar care se face resimtita in fiecare text al sau.
In cei 12 ani de somaj ideologic, s-au format cultura si incultura mea
In cartile dumneavoastra, problema esentiala este cea a identitatii. Cind v-ati constientizat propria identitate?
Despre care identitate vreti sa ma intrebati? Etnica, politica...?
Despre cea care v-a facut sa va simtiti diferit si sa luati act in acest fel de existenta dumneavoastra.
Cel mai usor ar fi sa ma refer la identitatea etnica. Dar aceasta mi se pare astazi un subiect prea la moda. Nu atit greu,