Tîrgul internaţional de carte de la Ierusalim din anul acesta (7-11 mai) a avut, evident, de suferit din cauza complicaţiilor politico-militare din Israel şi, cu precădere, din acel oraş, extrem de important pentru trei mari religii (mozaică, creştină, musulmanii). Au fost mai puţine editurile prezente, ca şi numărul vizitatorilor. Comparativ cu alte ediţii ale Tîrgului (am fost la alte trei), vizitatorii din alte zone ale ţării decît cei din Ierusalim (de pildă, cei din spaţiul zonal Tel Aviv) au venit, evident, mai puţini. Cu toate acestea, afluenţa publicului a fost importantă şi abia pridideam să facem faţă vizitatorilor. Mai ales că originarii din România au venit în număr respectabil, dornici să vadă şi să achiziţioneze carte românească bună, întotdeauna răscolitoare de varii nostalgii. La această ediţie a Tîrgului de la Ierusalim, ediţie jubiliară - a 20-a de cînd a fost inaugurată -, România a fost reprezentată de două standuri. Un stand al Ministerului Culturii şi Cultelor şi, vis-ŕ-vis, standul Editurii Hasefer. La ediţiile precedente, România a fost reprezentată prin mai multe edituri (RAO, Nemira, Humanitas, Univers Enciclopedic etc). Din păcate, acum, la această ediţie, au fost - cum spuneam - numai două standuri. Deşi ocupînd un spaţiu respectabil şi bine gîndit grafic, standul Ministerului Culturii şi Cultelor (care pretindea a expune cărţile a peste zece edituri) a fost sărac în carte. Mai ales în carte beletristică (universală şi originală) şi, cu deosebire, opere ale literaturii române clasice. (De cîte ori, n-am auzit întrebîndu-se de o ediţie Eminescu sau Caragiale, neaflată deloc în stand, pe care vizitatori originari din România voiau, nostalgic, să o achiziţioneze!). În mijlocul standului trona, nelalocul ei, o colecţie de cărţi legislative (ce-i drept, în franţuzeşte) a Tipografiei "Monitorul Oficial", şi pe restul spaţiului cărţi de be